Cartograful puterii

Gabriel Chifu intra cu acest roman intr-o galerie prestigioasa de romancieri, isi demonstreaza capacitatea de a jongla cu diferite registre, de a construi personaje memorabile, de a plasa intr-o naratiune complexa interogatii fundamentale. Dar mai ales, Gabriel Chifu ridica toata aceasta problematica locala – pe care un neorealism obosit o tot mesteca invariabil – la o alta putere, facand din ea un camp de reflectie, conectand-o la marile teme ale literaturii europene, la demnitatea unui gand care-o transcede. – Angelo Mitchievici, 202