Chirurgul si cutitul de gheata

Informatii utile despre aceasta carte

Stiinta este o forta a binelui in lume – cel putin de obicei. Dar uneori, cand pe cercetatori ii chinuie o obsesie, acestia transforma o cautare nobila in ceva sinistru. Sam Kean spune povestea adevarata a lucrurilor care se intampla cand ambitia neingradita ii impinge pe oameni, altfel rationali, sa sara peste cal in numele stiintei, calcand in picioare granitele etice si adesea comitand crime in timpul acestui proces. Chirurgul si cutitul de gheata ghideaza cu maiestrie cititorul de-a lungul a doua mii de ani de istorie, incepand cu faptele intunecate ale Cleopatrei din Egiptul antic. Cartea ne arata ca stiinta moderna isi are originile si in comertul transatlantic cu sclavi din anii 1700, ca Thomas Edison a sprijinit ideea de scaun electric si ca spionii infiltrati in Proiectul Manhattan au avut o logica deformata. Dar pacatele stiintei nu sunt toate ingropate in trecut. Multe dintre ele, ne aminteste Kean, ne afecteaza si astazi. Putem trasa legaturi directe intre abuzurile medicale din Tuskegee si din Germania nazista si ezitarea actuala la vaccin si putem conecta lobotomiile cu gheata din anii 1950 cu esecurile contemporane ale ingrijirii sanatatii mintale. Kean ne duce chiar si in viitor, cand computerele avansate si ingineria genetica ar putea genera modalitati cu totul noi de a ne face rau unii altora. Uimitoare si entuziasmanta pana la ultima pagina, aceasta carte imbina dramatismul descoperirii stiintifice cu fiorul ilicit al unor povesti cu crime adevarate. Cu inteligenta si cu precizie, Kean arata ca, desi stiinta a facut mai mult bine decat rau in lume, exista cercetatori necinstiti, iar cand sacrificam morala pentru progres, deseori nu obtinem nici una, nici alta. Aceasta carte trece in revista unele dintre cele mai mari erori etice facute in numele stiintei si ridica probabil mai multe intrebari decat cele la care raspunde. Dar acesta este un semn distinctiv al experimentelor adevarate si al cartilor bune despre stiinta si oameni de stiinta. – Diana Gitig, Ars Technic