Cum te simÈ›i când, în loc de leul fioros pe care È›i l-ai dorit să-l primeÈ™ti cadou de Crăciun, te pomeneÈ™ti cu un biet È™oricel? PuÈ›in dezamăgit, poate? Da, poate, dacă nu cumva È™oricelul se dovedeÈ™te a fi la fel de periculos ca un leu înfuriat. Cel puÈ›in pentru vecinii neÈ™tiutori… Nu eÈ™ti curios să afli întreaga tărășenie? Dar să vedeÈ›i ce catastrofă! Nu veÈ›i crede ce-am pățit! … Eram în curte È™i răsfoiam plictisit cartea de limba română, când aud mare gălăgie, È›ipete, vase sparte în curtea vecinilor. Mă ridic È™i mă uit peste gard. Doamna Mimi, vecina noastră, era urcată pe un scaun È™i striga în gura mare. Era vară, ferestrele deschise, se vedea foarte bine. Era foarte speriată, de parcă o atacase un leu. Pisica dumneaei alerga prin casă spărgându-i bibelourile de porÈ›elan, vesela, în vreme ce dumneaei striga ca din gură de È™arpe: ― Șoarecele, vaaii, prinde-l, Fifi, prinde-l!