Ce poÈ›i face când prietenii tăi se joacă fără să te ia în seamă, când glumele È™i râsetele lor nu È›i se adresează niciodată È›ie, când È™tii că nu poÈ›i sta alături de ei È™i că aÈ™a va fi mereu – fiindcă eÈ™ti altfel, eÈ™ti un biet iepure È™chiop? Dar dacă inima ta bună îți dă ghies să le faci cadouri pe ascuns, să le aduci bucurii È™i să împarÈ›i tocmai cadourile pe care ei È™i le-au dorit? Poate că bunătatea È™i înÈ›elepciunea au, totuÈ™i, o răsplată! Nu eÈ™ti curios să afli? ÃŽn fiecare dimineață, iepuraÈ™ii se strigau să meargă la joacă. Săreau, băteau mingea, inventau tot felul de jocuri. De fiecare dată însă, unul dintre ei rămânea pe margine È™i îi privea. Nu participa la distracÈ›ia celorlalÈ›i fiindcă nimeni nu îl băga în seamă. Asta deoarece È™chiopăta. Avea doar trei picioare.CeilalÈ›i se obiÈ™nuiseră cu prezenÈ›a lui È™i atât. Parcă era un copac… ori un obiect oarecare. Nu se gândeau că poate iepuraÈ™ul È™chiop suferă, că poate e trist È™i nici nu le trecea prin cap că ar trebui să găsească un joc la care să ia parte È™i el.